Playing the city

2015, noiembrie
am ieșit afară să ne jucăm

ne-am imaginat că scena e peste tot
așa că am dansat-o
în oraș
apoi i-am scris povești împreună

cu și fără public

*mic proiect foto-dansant,
conturat de mână cu coregraful Attila Bordás
și o parte din actorii Teatrului Național din Târgu-Mureș

.

.

.

mela mihai

sau stop
pardon: Madamme Pervazier
nu parcați, sunt aici
dar faceți ce vreți, v-am avertizat
ies pe stradă, urmez sensul săgeții,
dar nu și al străzii

mi-am uitat vehiculul,
dar el nu m-a uitat pe mine

e chiar corpul meu, care respectă semnele de circulație
dar numai în trafic,
și nu numai pentru a ajunge la destinație

care o fi aia

01

02

03

.

.

.

anca loghin

bați la ușă
nimic
intri pe poartă
pielea ți-e întinsă pe ziduri
aștepți ploaia
și, poate, să zbori

04

05

.

.

.

mihai crăciun

(spune că)
pădurea e locul în care

gândul e liber să o ia razna
lăsând echilibrul cotidian deoparte
aventurându-se fără sfială
în spațiu și timp
locul unde totul se reînnoiește
se recompune
unde liniștea naște o minunată
neliniște

06

07

.

.

.

laura mihalache

trenurile
transportă oameni
care transportă sentimente
amintiri, planuri
am lăsat o poveste într-o gară
și am pornit spre alta
iar pe drum am început un nou spectacol

08

09

.

.

.

csaba ciugulitu

semne, legi
scrise, nescrise
pe strada-scenă
le înveți, le respecți
ca să supraviețuiești

10

11

12

.

.

.

cristian iorga

scările sunt greu de explicat
căci pot reprezenta totul
le poți compara cu orice vrei
cu societatea, cu viața, cu școala
pe scenă poți fi oricine

13

14

.

.

.

behind the scenes

15

16

17

18

19

20

22

23

24

25

©Cristina GÂNJ | Bristena Photography

Comments are closed.