Playing the city

 

2015, noiembrie
am ieșit afară să ne jucăm

ne-am imaginat că scena e peste tot
așa că am dansat-o
în oraș
după ce am desenat-o
apoi i-am scris povești împreună

cu și fără public
dar mai mult fără

*mic proiect foto-dansant,
conturat de mână cu coregraful Attila Bordás
și o mică parte din actorii Teatrului Național din Târgu-Mureș

.

.

.

mela mihai

sau stop
pardon: Madamme Pervazier
nu parcați, sunt aici (spune)
dar faceți ce vreți, v-am avertizat
ies pe stradă, urmez sensul săgeții,
dar nu și al străzii

mi-am uitat vehiculul,
dar el nu m-a uitat pe mine

e chiar corpul meu, care respectă semnele de circulație
dar numai în trafic,
și nu numai pentru a ajunge la destinație

care o fi aia
Mela, bătătorind drumuri
șofer: pe scenă și în viață (spune)

01

02

03

.

.

.

anca loghin

bați la ușă
nimic
intri pe poartă
pielea ți-e întinsă pe ziduri (spune)
aștepți ploaia
și, poate, să zbori

04

05

.

.

.

mihai crăciun

(spune că)
pădurea e locul în care

gândul e liber să o ia razna
lăsând echilibrul cotidian deoparte
aventurându-se fără sfială
în spațiu și timp
locul unde totul se reînnoiește
se recompune
unde liniștea naște o minunată
neliniște

06

07

.

.

.

laura mihalache

(spune că)
trenurile
transportă oameni
care transportă sentimente
amintiri, planuri
eu am lăsat o poveste într-o gară
și am pornit spre alta
iar pe drum am început un nou spectacol
trenul m-a adus la teatru (spune)

08

09

.

.

.

csaba ciugulitu

semne, legi
scrise, nescrise
pe strada-scenă
le înveți, le respecți
ca să supraviețuiești
(spune)

10

11

12

.

.

.

cristian iorga

(spune că)
scările sunt greu de explicat

căci pot reprezenta tot
le poți compara cu orice vrei
cu societatea, cu viața, cu școala
iar pe scenă, poți fi oricine

13

14

.

.

.

behind the scenes

15

16

17

18

19

20

22

23

24

25

©Cristina GÂNJ | Bristena Photography

Leave a comment