Lacul meu, in ultima zi din an

01

eu de mică am lacul meu

m-am născut lângă el
și am învățat să-l înot
(la 4 ani, în toate stilurile)

și-n timp ce-l înotam, îmi imaginam că zbor
deaupra caselor
(pentru că știam, sub lac a fost un sat întreg, iar turla bisericii era încă afară)

mai târziu m-am mutat lângă alt lac
aproape la fel, cu satul pe fund și turla bisericii afară
(anul trecut a căzut turla)

la oricare din lacurile astea două mă gândesc
pot spune că sunt ale mele,
pentru că am povești de pe malul lor
(și din mijlocul lor)

și sunt povești cu soare, copilărie, zâmbet
cu vânt, fermoare de cort, undițe din bambus
cu dimineți albastre, răsărituri ori apusuri

ce nu prea fac este să-l vizitez iarna, când e rece și înghețat

azi dimineață, în schimb, am primit o melodie frumoasă de la un băiat
ce mi-a amintit de lacul meu
așa că m-am dus să-l văd, în tristețea lui din ultima zi din an

dar nu l-am găsit trist deloc
mai degrabă liniștit
(cu păsări ce scriau poezii pe el)
visând la primăvară

31 decembrie 2015, Bezid

02

04

05

06

08

08a

09

10

10a

11

IMG_5708

©Cristina GÂNJ | Bristena Photography

Comments are closed.